Etichetă: CTSW Flight Design

Zbor de aprilie

A trecut mai bine de o lună de la ultimul zbor. Povestea lui zace în vreo 3 drafturi, pe care n-am apucat să le editez cu niciun chip. Uneori, scrisul mai vine şi din inspiraţie, nu e destul să vreau să zic vreo două vorbe pe blog. And today is the day! 🙂

Aşadar, cel mai recent zbor s-a petrecut pe 2 aprilie şi a venit ca un cadou de ziua mea din partea părinţilor mei. Ştiu ei ce ştiu 😀 Am petrecut o zi foarte faină la aerodrom, pentru că şi vremea a ţinut cu noi. Asta, până am aterizat şi-am hangarat. După, a început să plouă.

Am decolat pe la 4 şi ceva, cu CTSW, alături de tata. Ştiţi cum e cu zborul ăsta ? Te bucură atât de tare încât, încă de la desprindere, ţi se lipeşte un zâmbet larg pe faţă şi rămâi aşa până revii cu picioarele pe pământ. Cel puţin, aşa mi se întâmplă mie 😀

CT-ul e fâşneţ, aşa că ne-am trezit la 200 m rapid. Am fost cam timidă la început şi n-am pus mâna pe maneta de gaz. Mi-a trecut, mai târziu, când tata s-a lăsat plimbat cu avionul de fii-sa 😀 Am plecat la colindat coclaurile din zonă, până am ajuns la Romos, la mătuşa mea. Vorbisem cu ea înainte de decolare şi-mi spusese că e în grădină. Aşa că i-am făcut o vizită scurtă, după care am trecut dealul spre Cugir, la bunica mea. Ea nu era în grădină :P, deci n-am vazut-o. La întoarcere, am urmat acelaşi traseu. Soarele se prelingea spre apus, iar norii se îngrămădeau peste munţi. Atmosfera a devenit uşor turbulentă, cât să alunge monotonia unui zbor „ca-n brânză”. Am trecut prin sudul aerodromului, către Deva, unde ne-am mai plimbat puţin. E aşa frumoasă cetatea văzută de sus 8->

Pentru că deja era târziu şi vremea avea tendinţe neprietenoase, am făcut un salt spre aerodrom şi-am aterizat. Nici n-am apucat să închidem hangarul, că a şi început să plouă. Dar măcar am zburat 😀

De abia aştept următorul zbor 8->

Photo credits: Adrian Dulău

Miting la TSR

Am avut parte de un w-end foarte fain. Sambata dimineata am ajuns la Timisoara, unde ma asteptau, in gara, Cristina si Adi. Ne-am invartit putin prin campusul universitar, cautand un pub unde sa putem manca ceva, dar pentru ca peste tot era pustiu, am ajuns la Mac, in Unirii.
Piata Unirii din Timisoara e plina de porumbei, e acoperita de terase cochete si incadrata de cladiri vechi, cu flori la ferestre. Imi pare rau ca n-am avut baterii, sa fac niste poze. Dupa ce am luat portia de E-uri pentru o luna, am plecat sa ne intalnim cu Lili, pentru a pleca la mitingul de la Cioca.

Pe la 9 si jumatate am ajuns la aerodrom, unde lumea incepea sa se adune. Vremea a fost numai buna de miting. Ne-am asezat sub aripa unui AN-2 si am urmarit programele celor mai buni piloti din tara. Au zburat ULM-uri (formatie de 5), doua PZL-104 Wilga au remorcat planoarele la acrobatie (2 IS28B2 – celula Stamate Gheorghita si Simion Campean, solo IAR-35 Stamate Gheorghita), un Zlin 526 si 4 Extra 300L s-au dat peste cap, iar parasutistii au facut ce au stiut ei mai bine – evantai, conuri, lucru relativ pe cupola. Au zburat, de asemenea, si cateva avioane private din Austria. Cireasa de pe tort a fost un SAAB 2000, care a facut cateva treceri la joasa inaltime.

Dupa parerea mea, asta a fost cel mai fain miting pe care l-a organizat AR anul acesta. Pilotii n-au mai evoluat in stratosfera, programele lor incluzand cateva treceri la care publicul a ramas cu gura cascata. Mihai Dobre Tone a fost in cea mai buna forma, transformand mitingul intr-un real spectacol. Mi-au placut si ULM-urile, care au facut cateva treceri in formatie destul de jos, precum si gamele de acrobatie ale pilotilor planoristi. Evident, solo-ul lui Misu a intrecut orice asteptari, incepand cu cravatele, looping-urile, tonourile in coborare si terminand cu vreo patru treceri, dintre care una pe spate, la vreo 10 m deasupra solului, si inca trei, foarte joase, la cutit.
Saab-ul a aparut de nicaieri si a zburat extrem de jos, spre deliciul publicului 🙂 Chiar a fost un miting reusit. Daca veneau si Iacarii Acrobati, era perfect.

Aseara am ajuns la Romos, la matusa mea, cu Adi si Cristina.

Azi m-a incercat o senzatie destul de ciudata. Am dormit in camera in care obisnuiam sa dorm in copilarie, atunci cand stateam la ei in vacanta. Mirosul familiar, zgomotele din curte, lumina difuza ce se strecura pe la colturile ferestrelor – toate m-au facut sa ma intorc in vremea mersului la balaceala, „pe rau, in sus”, al adunatului prunelor din livada si a lenevitului in gradina, pe iarba…

Acum sunt in tren, am plecat din Timisoara in urma cu 2 ore. Bucharest, here I come!