Când lucrurile nu se mai pot schimba…

…te prefaci că totul e bine și că nu-ți lipsește nimic. Îți vezi de ale tale, că piloți talentați se mai nasc și, până la urmă, lumea nu se reduce la un zbor acrobatic executat impecabil.  Continuă să citești Când lucrurile nu se mai pot schimba…

Datul peste cap şi Transilvaero Show 2011

Sâmbătă, am fost la Transilvaero Show 2011, la Clinceni. Surprinzător, organizarea a fost de la bună spre foarte bună. În afară de preţurile stratosferice practicate de omuleţii care vindeau diverse, totul a fost ok. Să mai zic că și vremea a ţinut cu noi ? Ba chiar, așa cum am sperat, am avut și un Charlie Bravo pe post de background pentru pozele cu avioane 🙂

N-am să povestesc despre toate evoluţiile. În timpul multora dintre ele, am stat la standul Asociaţiei Aripi Româneşti. Motoparapante şi ULM-uri am tot văzut. În schimb, am ameţit uitându-mă după formaţia de 4 Extra 300L şi o Extra 330SC / solo Extra 330SC / formaţie 4 Extra. Dacă le ieşea figura cu 6 avioane, chiar era ceva! Oricum, faine evoluţii. Păcat că au avut câţiva timpi morţi…

Iacării Acrobați au făcut spectacol, așa cum bănuiam că se va întâmpla. E incredibil cât de grațioase sunt avioanele lor, deși sunt imense și-ai zice că nu le poți mișca din loc. Sunt extraordinar de frumoase și de elegante. Evoluțiile mi-au făcut pielea de găină 🙂 La fel s-a întâmplat și în cazul zborurilor lui Veres, când am stat cu gura căscată și l-am urmărit trecând, pe spate, la firul ierbii, sau salutând publicul, în zbor la cuțit. Nu degeaba zboară din 1988.

M-a lăsat rece prezența Mihaelei Rădulescu la mitingul ăsta și pot spune că, din păcate, e pe lângă atunci când vine vorba de aviație. O fi zburat ea cu Hercules, dar asta nu înseamnă că poți comenta un miting de la cap la coadă. Așa cum mă așteptam, evoluțiile planoarelor au trecut aproape neobservate, asta pentru că planoarele n-au motor. Și dacă nu bâzâie nimic pe cerul patriei, oamenii își văd de mici și bere. Prezentatorii și-au dat seama că, la verticală, evolua Mihaela cu IAR 35 când planorul era pe la 600 m. Adică foarte târziu. Fumigenele n-au avut efectul scontat, din păcate. Dar evoluția Mihaelei a fost foarte bună, iar Cosmin Nicolae și Tavi Stăvilă au arătat că acrobație de înaltă clasă se face și cu IS28B2. Nu știu câți își dau seama că acrobația la planor e mult mai dificilă decât cea la avion, dintr-un simplu motiv: planorul n-are motor, deci dacă rămâi în limită de viteză, n-ai manetă de gaze, să scapi rapid din situația asta.


Programul s-a repetat după pauză. I-am revăzut pe ulmiști, pe parapantiști, au evoluat și zlinurile în formație, apoi au fost lansați și parașutiștii. Mi-a plăcut și dl. Uță, care a avut un solo de acrobație pe Zlin 526.

Pe la 18.00, am plecat spre București. Mă bucur că am apucat să revăd o bună parte din oamenii care-mi sunt dragi. Îmi pare rău că am ratat artificiile și surpriza Iacărilor. Poate o repetă anul aviator 😛