A trecut mai bine de o lună de la ultimul zbor. Povestea lui zace în vreo 3 drafturi, pe care n-am apucat să le editez cu niciun chip. Uneori, scrisul mai vine şi din inspiraţie, nu e destul să vreau să zic vreo două vorbe pe blog. And today is the day! 🙂
Aşadar, cel mai recent zbor s-a petrecut pe 2 aprilie şi a venit ca un cadou de ziua mea din partea părinţilor mei. Ştiu ei ce ştiu 😀 Am petrecut o zi foarte faină la aerodrom, pentru că şi vremea a ţinut cu noi. Asta, până am aterizat şi-am hangarat. După, a început să plouă.
Am decolat pe la 4 şi ceva, cu CTSW, alături de tata. Ştiţi cum e cu zborul ăsta ? Te bucură atât de tare încât, încă de la desprindere, ţi se lipeşte un zâmbet larg pe faţă şi rămâi aşa până revii cu picioarele pe pământ. Cel puţin, aşa mi se întâmplă mie 😀
CT-ul e fâşneţ, aşa că ne-am trezit la 200 m rapid. Am fost cam timidă la început şi n-am pus mâna pe maneta de gaz. Mi-a trecut, mai târziu, când tata s-a lăsat plimbat cu avionul de fii-sa 😀 Am plecat la colindat coclaurile din zonă, până am ajuns la Romos, la mătuşa mea. Vorbisem cu ea înainte de decolare şi-mi spusese că e în grădină. Aşa că i-am făcut o vizită scurtă, după care am trecut dealul spre Cugir, la bunica mea. Ea nu era în grădină :P, deci n-am vazut-o. La întoarcere, am urmat acelaşi traseu. Soarele se prelingea spre apus, iar norii se îngrămădeau peste munţi. Atmosfera a devenit uşor turbulentă, cât să alunge monotonia unui zbor „ca-n brânză”. Am trecut prin sudul aerodromului, către Deva, unde ne-am mai plimbat puţin. E aşa frumoasă cetatea văzută de sus 8->
Pentru că deja era târziu şi vremea avea tendinţe neprietenoase, am făcut un salt spre aerodrom şi-am aterizat. Nici n-am apucat să închidem hangarul, că a şi început să plouă. Dar măcar am zburat 😀
De abia aştept următorul zbor 8->
