Etichetă: aerodrom

Let go

Pentru a face timpul sa treaca mai repede, azi am cautat primele jurnale de zbor. Sunt doar trei postate pe poezie.ro, restul inca n-au vazut lumina monitorului :P. Vremea asta nu ma incanta, mai ales ca de cate ori ies afara, mainile si picioarele imi ingheata instantaneu. Tot am zis ca merg la medic sa imi dea un tratament, dar mereu a intervenit cate ceva si am anulat programarile. Anyway, ideea principala este ca mi-e foarte dor de zbor. N-am mai zburat din 2 noiembrie, a trecut aproape o luna si deja nu mai am stare. VREAU LA ZBOOOR! M-am cam saturat de toate grijile zilnice, de plimbat dintr-un oras in altul, de vazut oameni care se sting precum lumanarile, de timp liber lipsa si altele asemenea. Noroc cu cativa oameni dragi, care ma asteapta mereu cu bratele deschise si-mi alinta dupa-amiezile friguroase.

Maine planuiesc sa merg la aerodrom, sa vad planoarele. Daca vremea o fi frumoasa, poate facem si niste fotografii. Si poate si zburam 😀 (stop dreaming!)

Urmatoarele trei posturi vor fi cu cele trei jurnale de zbor. Le voi lasa in varianta initiala, fara corecturi. Le retraiesc de fiecare data cand trec, pe diagonala, printre randuri.

Dor de toate

Sunt acasa. Saptamanile au zburat pe nesimtite. Deva, Cluj, Sibiu, Craiova, Caracal, Slatina, Bucuresti, iar Sibiu, iar Bucuresti, iar acum am ajuns la Deva din nou. Mi-era dor de toate lucrurile mici, de oamenii pe care n-am timp sa ii sun niciodata, de zbor si de aerul tare de la aerodrom.

Regretele incep sa curga pentru ca, aproape cliseistic, uitam sau, pur si simplu, nu ne facem timp sa ii cautam pe cei dragi. Iar cand ii vedem suferind, intreband intunericul noptilor reci daca mai apuca lumina orbitoare a zilei de maine, constiinta incepe sa ne macine. Imi pare atat de rau ca nu mi-am facut timp sa dau cate un telefon, macar o data pe saptamana, acasa. Sa ii intreb pe cei ce m-au crescut, care m-au plimbat prin oraselul uitat de lume, care m-au dat in leagan si cu mana lor calda au sters orice durere, ce mai fac; daca sunt sanatosi… Sa le spun ca mi-e dor de ei mereu. Dintr-o data, timpul s-a contractat si numar fiecare clipa, incercand sa o trag de maneca, poate se va intinde. Sa avem timp sa ne spunem tot ce n-am spus niciodata.

Insa, acum e prea tarziu. Apreciati toate lucrurile mici, agatate in senin.