Indiferent cum se schimbă lucrurile, sunt unii oameni pe care îi vei avea mereu aproape, pentru că asta e menirea lor. Tata împlineşte, azi, o vârstă frumoasă şi, deşi părul lui şi-a schimbat culoarea (mulţumită mie, parţial :)), îmi place mult că spiritul i-a rămas tânăr şi că e extrem de receptiv la tot ce-i nou. Învăţatul copiilor să zboare, la propriu, cred că îi face tare bine. Continuă să citești La mulţi ani, tata!
Etichetă: drag
Despre neputinţă (2)
În urmă cu trei ani, scriam aşa:
„Din casa copilăriei mele a dispărut omul care mi-a legănat după-amiezile fragede. M-am simţit strivită azi, când i-am văzut trupul acoperit de pământ. Durerea, localizată în capul pieptului, a luat amploare pentru că m-am văzut neputincioasă în faţa problemelor sale. Şi, mai ales, pentru că l-am vazut neputincios; omul pentru care nimic nu părea imposibil, şi-a găsit sfârşitul pentru că ceilalţi au tărăgănat lucrurile, pentru că există şi medici incompetenţi, pentru că… pentru că până aici i-a fost. Singura neîmplinire, care mă va macina mult de acum înainte, este aceea de a nu-l fi dus la zbor niciodată. Îi promisesem, când am luat brevetul, la 16 ani, că după ce trec de C-ul de Argint şi mai câştig ceva experienţă, îl urc în planor şi mergem împreună la termică. Şi uite că nici acum n-am completat proba de 50 km pentru C. N-am avut, până acum, niciun regret. Mi-am asumat toate experienţele.” Continuă să citești Despre neputinţă (2)