„Pentru că nu ştim cât de important e să ai pe cineva lângă tine zilele astea”

Am fost, vineri, la Teatrul Metropolis. Mi-a plăcut foarte mult „Buzunarul cu pâine” – pornind de la expresivitatea şi jocul actorilor, până la dialogul amuzanto-moralist şi primitul pâinii la finalul piesei. Vişniec a reuşit să decupeze în detaliu o fâşie din societatea în care trăim, naivi şi cârcotaşi cum suntem. Ne învârtim în jurul lucrurilor importante, care trebuie făcute şi nu facem nimic. Dar ne agităm, verbalizăm dorinţa de a face ceva – în cazul lor, de a scoate un câine dintr-un puţ – , dar ne oprim aici. Am râs şi m-am întristat, deopotrivă.

Mergeţi să vedeţi piesa lui Matei Vişniec şi păstraţi colţul de pâine primit de la actori.

In joaca – leapsa

Sunt – cu capul in nori. La propriu si la figurat

As vrea – sa vina primavara mai repede

Pastrez – mailuri cu conversatii purtate in urma cu multi ani

Mi-as fi dorit – sa ma nasc in alta epoca

Nu imi place – sa ies iarna din casa

Ma tem de – moarte

Aud – scrasnitul rotilor pe macadamul din Dr. Felix

Imi pare rau – ca nu ajung mai des la zbor

Imi plac – vinurile albe

Nu sunt – intotdeauna acolo cand cineva are nevoie de mine

Dansez – din ce in ce mai rar

Cant – ca sa acopar zgomotele puternice. Cred ca o fac de frica :))

Niciodata – sa nu spui niciodata

Rar – traversez pe rosu la semafor

Plang – din orice maruntis.

Nu imi place de mine pentru ca – am devenit sinusoidala

Sunt confuza – E destul.

Am nevoie de – o gura de aer proaspat si de o vorba buna ca sa-mi revin

Ar trebui – sa ma vad mai mult cu prietenii

Leapsa merge mai departe catre Elena, don’shoara, Papusa ruseasca si Andra.