De vineri până vineri (10-17 august), n-am avut semnal la telefon, nici acces la Internet. Pentru că am plecat în creierii munţilor (Valea Frumoasei, Munții Lotrului), să mă uit la stele, alături de nişte oameni foarte faini. Sus, la 1500 m, vremea e foarte schimbătoare şi cam neprietenoasă. Dar ne-a lăsat să ne vedem de treabă. Și tare bine a fost.
În prima seară, după un drum lung şi cam obositor, am aşteptat să se lase noaptea peste lume şi-am ieşit din cabană pe la 23.20. În beznă, se vedeau beculețele roșii și instrumentele astronomice deja instalate în curtea cabanei, iar deasupra… Ei bine, deasupra era cel mai frumos cer pe care l-am văzut vreodată. De unde şi „uau„-rile continue pe care le-am rostit fără să îmi dau seama. E incredibil de frumos cerul văzut departe de poluarea luminoasă. Te face să râzi de bucurie, iar apoi te lasă uimit de cât de frumos poate fi. Am stat cu ochii-n Calea Lactee vreo jumătate de oră, fără respiraţie. Albastrul de deasupra te îmbracă în infinitatea sa înstelată, te plimbă în susul şi în josul Căii Lactee ca pe un covor de praf luminos zburător. De la atâtea stele, constelațiile par și mai greu de ghicit, dar după câteva ore de privit cerul, vezi din nou cum Vulturul aleargă Lebăda de-a lungul Căii Lactee.
Serile următoare, stelele s-au tot ascuns după nori, fiind vizibile abia spre dimineață. Dar m-am chinuit să stau trează și să îndur cele -3 grade ce mă obligau să pun câte un polar pe mine, din oră-n oră. Mi-a ieșit figura într-o singură seară, dar a meritat. Am prins maximul Perseidelor, când cerul a fost invadat de zeci de meteori strălucitori.
Am văzut și câteva obiecte cerești pe care ochiul liber nu le observă. Astfel, am (re)văzut M31, M13, Nebuloasa Vălul, M27, M57, M51, Nebuloasa Ochiul de Pisică, M8, M20, M17, M16, M11, M101, Nebuloasa Blue Snowball, Nebuloasa America de Nord.
Peste zi, ne-am plimbat pe munți și-am dormit. Mult. Și ne-am îndopat cu zmeură, afine și fragi. În ultimele două zile, s-a arătat și Soarele, drept urmare am ieșit în curte și ne-am uitat la el prin luneta Monei.
Au fost 7 zile care sper să se repete anul viitor, pe Valea Frumoasei sau în orice alt loc din Ro 🙂
Buna, te invidiez pentru experienta traita. La un moment dat mi-am luat si eu un telescop si am incercat sa il folosesc pe la periferiile orasului. Din pacate, din cauza luminilor din oras nu se prea vedea nimic. Plus ca pentru o claritate ca cea din fotografia ta cred ca ai folosit si niste filtre destul de calitative.
Ce instrument optic ai folosit? Telescop sau luneta astronomica?
Oricum imaginea e incredibila si cred ca ar fi meritat sa pui mai multe poze pe site. Nimic nu se compara cu un cer instelat privit de pe inaltimile muntilor.