O felie de zi

Mi-e dor de zbor şi-am stat, azi, vreo 20 minute cu ochii pierduţi între fotografii cu aripi. Mitingul de pe Lacul Morii a trezit amintiri. De fapt, evoluţia Extrelor a fost cea care a declanşat o mulţime de întrebări în capul meu. Avioanele s-au dat frumos peste cap, iar sunetul motoarelor în evoluţie a fost acelaşi. Dar ceva era schimbat. M-a cuprins bucuria de a revedea şoimii în zbor, dar… ceva a lipsit. A lipsit avionul lui Mişu.

Mişu chiar nu mai e. Adică, nu mai e fizic şi pielea nu mi se mai face de găină când aud Extrele. Pe 5 iunie se împlinesc 2 ani de când numărul decolărilor sale l-a depăşit pe cel al aterizărilor. L-am cunoscut prea puţin dar, în acelaşi timp, destul de mult cât să îmi dau seama că era un om minunat şi-un zburător wow.

Nu ştiu de ce mi-am amintit, azi, de el. Probabil pentru că simt că ne aflăm în pană de oameni „care se pun curat în cuvinte”…

Sharing is caring 😉

Un comentariu la „O felie de zi”

  1. Mi-ai adus aminte de ceva. Doru Davidovici, tot un pilot care a trecut in nemurire alaturi de avionul sau, ca si Misu, a scris putine poezii printre care si cea de mai jos:

    „Aici, în tabloul ãsta linistit si curat e cineva care moare?”

    PRÃBUSIREA LUI ICAR (Breugel, III)

    Întâi, nimeni n-a observat nimic…
    Plugarul întorcea brazdele gândind la pâinea cea de toate zilele,
    Micul cioban privea atent la cer, încercând sã vadã stelele,
    Bãtrânul câine dormita; îl adormise pacea zilei, fireste,
    Iar pescarul astepta cu undita-n apã;
    Pescarul dorea numai peste.
    Si doar marinarii de pe corabia care trecea prin strâmtoare,
    Întorcându-se dintr-o lungã cãlãtorie pe mare,
    Doar ei, obisnuiti cu soaptele undelor, numai lor
    parcã…
    li s-a pãrut…
    câteva pene învârtejite
    Câteva cercuri pe fata apei, iute de valuri strivite,
    Parcã cineva a strigat, parcã cerul sau marea
    Si ziua… cum i s-a întunecat lumina plinã, strãlucitoare
    Aici, în tabloul ãsta linistit si curat e cineva care moare?
    Nu se vorbeste de moarte în culorile limpezi ce Bruegel pe pânza le-a-ntins.
    ………………………………………………
    A fulgerat însã zarea, a clipit si s-a stins.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.