Bucuresti. Azi. Caldura mare. Pe Calea Victoriei. Cu Paula. Asteptam la semafor. Rosu. Povesti despre felicitarile primite de la Mr. Petcu pentru nota de la licenta. Rosu. Din senin, moalele capului imi sunt plesnite puternic de ceva. Si doare al naibii de rau. Imi dau si lacrimile, de parca as avea 10 ani si mi-am zdrelit palmele. In stanga, nimic. In dreapta, nimic. In ideea ca ar fi cazut ceva de sus, cercetez asfaltul. Nu-i nimic, nicio piatra, nicio caramida, niciun telefon cazut din avioanele cu multe geamuri. Nimic! Si totusi ma doare de innebunesc. Oamenii stau si ma privesc mirati.
M-a pocnit din senin si nici acum nu stiu ce/cine a fost. Mi s-a facut cucui.
Vai cît de najpa! Imi pare asa de răău.. 🙁
Io zic sa.l punem la slujbe, la biserica, pe atacatorul invizibil!
Gheata, multa gheata! O sa se traga!
Uooof (macar a fost prety si fancy la Caru cu bere)
ha haaa. eu am birou la etajul 4 care da spre Victoriei!
Eu eram vis-a-vis de Vicina. Tind sa cred ca m-a lovit un individ care avea o perie de pantofi in mana. L-am vazut trecand prin spatele meu dupa ce m-am dezmeticit. Daca nu, e clar, tu ai fost!! >:) :))