Etichetă: termica

20 minute

Azi am ajuns la aerodrom relativ tarziu, adica pe la 1. Formarea terminase zborul, iar antrenamentistii erau in dubla, la termica. Atmosfera a fost foarte turbulenta, asa ca am zburat insotiti de instructori.

Pentru ca am ajuns ultima pe start, ultima am si zburat. Si am fost inspirata pentru ca m-am grabit. La 20 de minute dupa ce am aterizat, AACR a hotarat sa tina la sol PZL-104 Wilga, adica avionul nostru remorcher, AN-2, Zlinurile si alte cateva aeronave. N-am primit nicio explicatie, tot ce ni s-a spus a fost ca maine nu zburam. Cel putin, la avion nu se zboara. Daca mecanicii vor termina de reparat mosorul, atunci reluam activitatea de zbor. Cam trist…

Anyway, zborul a fost destul de scuturat, iar pseudotermica pe care am prins-o a fost ingusta si batuta rau de vant. Dupa ce am pregatit planorul (YR-3920) si am luat parasuta in spate, m-am cufundat in carlinga si am legat chingile. S-a urcat si instructorul, a aterizat avionul remorcher si unul din elevi a adus cablul pentru clansare. In scurt timp, ne-am pus in miscare. Vantul avea componenta sudica si pentru ca era destul de puternic, am lasat flapsul sa alunece pe pozitia a doua, pentru a ma desprinde mai repede. Iarba proaspat cosita curgea de-a lungul cabinei si a fuselajului de parca am fi zburat intr-un mediu lichid. In cateva secunde, avionul a inceput sa castige inaltime. Noi ii urmaream aripile, „mereu pe linia orizontului, nu mai sus, nu mai jos!” si urcam spre norii de deasupra Muresului. Am cotit-o la dreapta si ne-am continuat zborul in urcare deasupra malului raului, inaintand spre SImeria. In urma avionului, planorul flutura precum o frunza uscata. Pe la 400 m, am declansat la verticala pistei. Acul variometrului juca in partea superioara a cadranului si am inceput sa spiralam. Termica era destul de slaba, iar vantul ne deplasa rapid spre Est. Spre deosebire de termica de peste 1000 m, asta a fost agitata si m-a lasat fara viteza cand m-am asteptat mai putin. Bine ca B2-ul e docil si intra greu in vrie :). Dupa 10 de minute de chinuit cateva spirale in urcare, am ajuns la 700 m, unde s-a si terminat minunata termica. Ne-am plimbat in zona de lucru, in cautare de altceva, dar nu s-a aratat. Vantul era deja prea tare, asa ca am intrat in tur de pista si am mers la aterizare. Directia vantului a fost aceeasi, asa ca mi-am amintit si cum e cu aterizarea cu contraderiva :). Zborul a durat doar 20 de minute. Scurt si intens…

Din pacate, maine stam la sol. Sper sa se rezolve mai repede cu mosorul ala.

Back home

Mm… Hmm… (cu ochii mari, pe fereastra)

Stop!

S!

Sarac!

Ac… Ac… Acomoda!

Da… Hmm… Datorie!

Ie. Iepure!

Haaa! Restaurant! NT! Te-am inchis! Hai, zic eu alfabetul!

Cam asa am calatorit azi. De la Bucuresti la Brasov a fost liniste. Daca tot mi-a facut pofta Gabi acum doua seri, cand eram la Motoare, cu revista pe care o ascundea sub geanta, am zis s-o si cumpar din gara. E al doilea numar Esquire pe care-l citesc cap-coada fara pauza. Povesti faine si foarte bine scrise, subiecte captivante, ce s-au dovedit a fi companii placute pe parcursul a doua ore (daca ar avea vreo 250 de pagini, as fi cu adevarat multumita). Mi-a placut articolul despre Bobby Voicu, „omul celor de la YAHOO! in Romania”, scris de Simina Mistreanu. Merita citit! De asemenea, Cristi Lupsa are un material al carui protagonista este Maria Dinulescu. Pe parcursul celor 10 pagini am avut impresia ca stau fata in fata cu actrita din ultimul film al lui Nemescu si ca aceasta pune, pe un tapet colorat in nuante de jeleu, minute lichide din viata sa frumoasa. Si pozele (ale lui Alex Galmeanu) sunt foarte faine! Ha, revista pentru barbati, huh ? Cred ca femeile o citesc pe nerasuflate! In numarul 10 al revistei, Alexandru Bradut Ulmanu sustine ca un Cod de Buna Purtare inca supravietuieste si ca, adaptat vremurilor noastre, barbatii trebuie sa-l aplice fara exceptie. Autorul da cateva ponturi care, mai in gluma, mai in serios, se muleaza perfect pe tipologiile relatiei barbat-femeie din zilele noastre. Daca va treziti dimineata cu fata la cearceaf, recomand o cafea cu vanilie si macar doua-trei pagini din Esquire! 🙂

Continuand, de la Brasov pana la Deva, vagonul in care am avut loc a fost populat de vreo 40 de elevi de scoala generala, insotiti de 3 invatatoare. Au stat ei ce-au stat la inceput, se mai auzea cate un glas zglobiu din cand in cand, dar de la Sighisoara incolo s-au dezlantuit! S-au plimbat la toaleta din 2 in 2 minute, au dansat printre scaune, au spus bancuri, au citit povesti, au jucat fazan… in grupuri de cate 4-5, simultan. Va puteti imagina ca se auzeau numai silabe peste silabe, cate un „te-am inchis!” din cand in cand sau vocea autoritara a invatatoarei, care mereu avea de mustrat pe cineva! Pe cat de galagiosi erau, pe atat de haiosi mi-au parut. 🙂

Ieri, am taiat tara-n doua cu trenul. Azi, am pornit spre aerodrom la o ora destul de matinala. Am avut senzatia ca traiesc o felie dintr-o istorie prafuita: se zboara de la ora 7 si nimeni nu comenteaza! De la 7 la 12 a zburat formarea (asa se numeste categoria planoristilor care au inceput zborul anul asta), iar apoi in planoare s-au instalat „tentativele de 5 ore”. Norii le-au facut cu ochiul si curentii ascendenti i-au catarat spre senin pe zburatorii care sperau sa treaca de prima proba a C-ului de Argint. Dar n-a fost tocmai o zi de cinci ore, asa ca elevii s-au multumit cu 2-3 ore de termica scuturata si diforma. Am zburat tot in remorcaj de avion, deoarece mosorul e inca in reparatii. Sper doar sa-l termine luna asta, ca tare dor mi-e de o decolare cu picioarele pe tavan.

Mi-a venit randul la zbor abia pe la ora 15. Pentru ca elevii propusi pentru efectuarea zborului de durata nu s-au agatat, am primit o tentativa la termica. In dubla, of course, ca am avut o intrerupere de o luna. M-au apucat emotiile in momentul in care m-am echipat cu parasuta si fluturii din stomac s-au calmat dupa aterizare. Mi-era dor de zbor si, mai ales, de macar o ora de termica. N-a fost o ora, au fost 2 si 5 minute. Desi termica n-a fost tocmai linistita si mi-a cam dat batai de cap (lipsa de antrenament si-a spus cuvantul in prima parte a zborului…), pana la urma a fost fain. Plafon la 2200, curenti ascendenti pe toata zona. Nu trebuia decat sa ii pandesti si sa te urci pe ei. Unii erau precum liftul, urcam cu 3-4 m/s. Dar si „gaurile” erau sanatoase si coboram mai ceva decat un fier de calcat lansat pe verticala. Celelalte sase planoare s-au imprastiat pe toata zona de lucru, asa ca nu le-am prea prins prin fotografii, dar am tinut legatura prin radio tot timpul. A fost un super-zbor si de abia astept sa reincepem activitatea miercuri. Vreme buna sa fie, ca de restul ne ocupam noi!