20 minute

Azi am ajuns la aerodrom relativ tarziu, adica pe la 1. Formarea terminase zborul, iar antrenamentistii erau in dubla, la termica. Atmosfera a fost foarte turbulenta, asa ca am zburat insotiti de instructori.

Pentru ca am ajuns ultima pe start, ultima am si zburat. Si am fost inspirata pentru ca m-am grabit. La 20 de minute dupa ce am aterizat, AACR a hotarat sa tina la sol PZL-104 Wilga, adica avionul nostru remorcher, AN-2, Zlinurile si alte cateva aeronave. N-am primit nicio explicatie, tot ce ni s-a spus a fost ca maine nu zburam. Cel putin, la avion nu se zboara. Daca mecanicii vor termina de reparat mosorul, atunci reluam activitatea de zbor. Cam trist…

Anyway, zborul a fost destul de scuturat, iar pseudotermica pe care am prins-o a fost ingusta si batuta rau de vant. Dupa ce am pregatit planorul (YR-3920) si am luat parasuta in spate, m-am cufundat in carlinga si am legat chingile. S-a urcat si instructorul, a aterizat avionul remorcher si unul din elevi a adus cablul pentru clansare. In scurt timp, ne-am pus in miscare. Vantul avea componenta sudica si pentru ca era destul de puternic, am lasat flapsul sa alunece pe pozitia a doua, pentru a ma desprinde mai repede. Iarba proaspat cosita curgea de-a lungul cabinei si a fuselajului de parca am fi zburat intr-un mediu lichid. In cateva secunde, avionul a inceput sa castige inaltime. Noi ii urmaream aripile, „mereu pe linia orizontului, nu mai sus, nu mai jos!” si urcam spre norii de deasupra Muresului. Am cotit-o la dreapta si ne-am continuat zborul in urcare deasupra malului raului, inaintand spre SImeria. In urma avionului, planorul flutura precum o frunza uscata. Pe la 400 m, am declansat la verticala pistei. Acul variometrului juca in partea superioara a cadranului si am inceput sa spiralam. Termica era destul de slaba, iar vantul ne deplasa rapid spre Est. Spre deosebire de termica de peste 1000 m, asta a fost agitata si m-a lasat fara viteza cand m-am asteptat mai putin. Bine ca B2-ul e docil si intra greu in vrie :). Dupa 10 de minute de chinuit cateva spirale in urcare, am ajuns la 700 m, unde s-a si terminat minunata termica. Ne-am plimbat in zona de lucru, in cautare de altceva, dar nu s-a aratat. Vantul era deja prea tare, asa ca am intrat in tur de pista si am mers la aterizare. Directia vantului a fost aceeasi, asa ca mi-am amintit si cum e cu aterizarea cu contraderiva :). Zborul a durat doar 20 de minute. Scurt si intens…

Din pacate, maine stam la sol. Sper sa se rezolve mai repede cu mosorul ala.