E o zi așa faină şi pot spune, în sfârșit, că a venit primăvara. Din păcate, ferestrele biroului nostru dau înspre nişte blocuri gri, iar lumina ajunge la noi cam puţin, aşa că stăm cu neoanele-n ochi tot timpul, indiferent că e vară sau iarnă.
Chestia asta mă deprimă puţin, iar faptul că, de o bucată de vreme, urmăresc articolele Cristinei Negraru (şi nu numai), de pe wall-street.ro, care prezintă birouri faine de companii, mă determină să îmi doresc un birou mai altfel. Colectiv fain avem, din fericire, însă griul desk-urilor şi mocheta roşie nu prea scot cele mai creative idei din mine.
Pe când lucram la ziar, într-o redacţie destul de înghesuită, nu mă prea interesa că ne călcăm pe picioare. Pentru că dimineața eram mai mult pe teren, iar după-amiaza, când scriam articolele, chiar nu mai conta cum era biroul. Apoi, am trecut prin peisajul comunist al Casei Presei, într-un birou care avea o singură parte bună: se afla la etajul 7 şi priveliştea era uimitoare. A urmat un birou într-o mansardă frumoasă foc, pe Visarion, şi spaţiul din Dr. Iacob Felix, de care m-am îndragostit iremediabil.
Sediul SENS. Atelier de comunicare avea 3 birouri încăpătoare, cu nişe roz şi tavane albe, împodobite cu candelabre maaari, negre, colorate sau roz. Birouri minimaliste, grena, în formă de boabă de fasole, scaune super confortabile, polite si mobilier albe – cam așa era. Biroul Violetei era zen şi chic în acelaşi timp; blana alba, bună de scufundat picioarele goale în ea și canapeaua cu imprimeu floral, de alinat gânduri, te linișteau instant. Doar odorizantul de cameră, puternic și o idee dulceag, te trezea la realitate. Biroul CS și BTL erau spații de creat bine și de râs mult. Aveam fiecare câte o cutie roz, în care ascundeam mărunțișuri și de unde mai scoteam, din când în când, ciocolată și bomboane. Era bine. Ne era bine. Bucătăria avea mai multe funcții, pentru că mobilierul era de așa natură încât să o transforme într-o sală de ședință luminoasă. O parfumam cu câte o ceașcă de ceai negru și ideile se adunau singure în câte-un .ppt.
Îmi amintesc, de asemenea, de examenul de ATC, desfășurat la sediul Eurocontrol din Maastricht. A fost chiar wow! Experiența, în sine, a fost foarte faină, am cunoscut 11 oameni ok din alte 6 țări, am susținut niște examene interesante și am văzut 1% din activitatea pe care o desfășoară un ATC. Dar clădirea și birourile mi-au rămas în cap. Cum să nu îți placă să te duci la muncă, dacă știi că treci zilnic pe aici:
Cred că e foarte important felul în care e gândit spațiul de lucru. Înțeleg că, în fabrică, trebuie să te obișnuiești cu tot felul de neajunsuri, cu linii de producție și utilaje grele, dar când lucrezi în industrii in care îți petreci majoritatea timpului în cubicle, parcă e totuși nevoie de mai multă atenție la detalii.
Mda, iar visez cai verzi pe pereți…