Memories

Planorul Blanik
Planorul Blanik

Pe 15 august, la Deva, va avea loc intalnirea pilotilor care au zburat odinioara pe aerodromul din lunca Muresului. Desi pe unii dintre ei nu-i cunosc – cand zburau la Deva, nici nu eram in planuri -, m-am gandit sa adun fotografiile din aeroclub si din colectia personala si sa le fac un panou aniversar. Asadar, azi am gasit o multime de fotografii de pe vremea in care zbura planorul Blanik, de cand au inceput sa construiasca actuala cladire a Aeroclubului „Constantin Manolache” (fost „Dacia”) Deva sau din anii in care campul era acoperit de avioanele participante la Raliul International „Dunare-Mures-Tisa”. Cu ocazia asta, am trait vag timpul in care zburau IS32A si IS28M2, cand instructorii erau tineri, eu eram pitica, iar elevii se ascundeau la umbra pe sub zebra sau sub parasutele dezafectate. Cum a trecut timpul peste ei, cum trece si peste noi…

Uf…

Dupa o pauza destul de lunga, am revenit la aerodrom. S-a indreptat vremea si am putut zbura in voie. Dupa ce m-a batut soarele-n freza vreo cateva ore, mi-a venit randul la zbor. Inca o dubla, apoi, o simpla, la avion. Mosorul ar putea reveni in centrul atentiei sambata. Atmosfera n-a fost tocmai linistita, avand in vedere frontul rece care s-a cam invartit in zona, zilele trecute, asa ca nici termica n-a fost „cat Ardealul”. De fapt, n-a fost de nicio culoare larga, rotunda si linistita. Mi-am facut o gramada de nervi pentru ca am fost destul de neinspirata incat sa declansez pe la 400 m, la verticala Santuhalmului, unde acul variometrului a inceput sa joace in partea superioara a cadranului. Decolasem intre pulsatii, asa ca era clar ca nu voi sta prea mult pe sus. Dupa doua spirale chinuite pe un 0 cu +, am dat de-o gaura sanatoasa si am pornit, cu speranta in suflet, spre termica de serviciu de pe sere. Pe naiba, nici acolo nu misca mai nimic! Am spiralat un minut pe un 0 si am plecat spre virajul 3. Nu mai avea rost sa ma invart, eram pe la 200 m si instructorii stateau cu ochii pe mine ca pe butelie. Vantul batea in rafale, cu 3-6 m/s, dar aterizarea a fost ok. Asadar, m-am declarat o bleaga pentru ca nu am ales bine momentul decolarii (daca decolam cu 15 minute mai devreme, eram chiar pe pulsatie, asa ca prindeam bula) si n-am reusit sa ma agat la termica. Cica „daca pe o parte aerul coboara, sigur pe cealalta urca”. Riiiight! Asta n-a fost ziua mea.

In alta ordine de idei, maine seara plec la Bucuresti. Nu mai vreeeeau sa ma plimb cu trenul! 🙁