Plănuiam să revin la Viena de ceva vreme, dar nu s-au aliniat planetele decât acum o săptămână. Aşadar, ne-am urcat într-un 737-700 al Tarom, pe 27 decembrie şi, o oră şi ceva mai târziu, am aterizat la Viena. Pentru Alex, era prima oprire prelungită în capitala austriacă, deci era clar că vom bate oraşul, în lung şi în lat, în scurta noastră vacanţă. Continuă să citești Plimbare prin Viena
Categorie: personale
Despre neputinţă (2)
În urmă cu trei ani, scriam aşa:
„Din casa copilăriei mele a dispărut omul care mi-a legănat după-amiezile fragede. M-am simţit strivită azi, când i-am văzut trupul acoperit de pământ. Durerea, localizată în capul pieptului, a luat amploare pentru că m-am văzut neputincioasă în faţa problemelor sale. Şi, mai ales, pentru că l-am vazut neputincios; omul pentru care nimic nu părea imposibil, şi-a găsit sfârşitul pentru că ceilalţi au tărăgănat lucrurile, pentru că există şi medici incompetenţi, pentru că… pentru că până aici i-a fost. Singura neîmplinire, care mă va macina mult de acum înainte, este aceea de a nu-l fi dus la zbor niciodată. Îi promisesem, când am luat brevetul, la 16 ani, că după ce trec de C-ul de Argint şi mai câştig ceva experienţă, îl urc în planor şi mergem împreună la termică. Şi uite că nici acum n-am completat proba de 50 km pentru C. N-am avut, până acum, niciun regret. Mi-am asumat toate experienţele.” Continuă să citești Despre neputinţă (2)