Cred că suntem o nație amatoare de aruncat cu păreri în stânga și în dreapta. Ne place să avem o opinie despre oricine și orice, chiar dacă nu stăpânim subiectul. Și ne cam place să arătăm cu degetul.
Accidentul de la Bănești a scos din redacții, într-o duminică fierbinte, când subiectele erau cam slabe pe fluxurile de știri, toți jurnaliștii amatori de senzații tari. ULM-ul lovise zdravăn brazda și era motiv de pus camera în cârcă și filmată victima. Mereu mi s-a părut lipsit de etică să bagi obiectivul în carlingile calcinate, cu piloți decedați peste motoare. E urât, cred că ăsta e atributul potrivit. Înțeleg că trebuie să îți faci meseria, dar puțină igienă în comunicare n-a omorât pe nimeni.
Mă întristează cumplit oamenii care se trezesc, la fiecare accident, să arunce cu noroi, de parcă ar fi fost la locul faptei și ar fi văzut cum s-au petrecut lucrurile. Dau dovadă, de fiecare dată, de lipsă de morală și de gestionarea proastă a unor informații invalide.
N-am să povestesc ce s-a întâmplat la Bănești. E inutil și nu ar face vreun bine cuiva.