2011 mi s-a furişat în casă şi dacă n-ar fi fost toată agitaţia de la miezul nopţii, când pisica a înnebunit din cauza artificiilor şi a petardelor, poate nici n-aş fi remarcat că am terminat ceva şi am început altceva. De fapt, e doar o întrerupere temporară, e doar senzaţia că s-a terminat o etapă şi începe una nouă. Până la urmă, pe 1 ianuarie nu s-a terminat nici criza, nici anotimpul nu s-a schimbat, nici obiceiurile proaste nu au dispărut. Probabil îi face bine psihicului să ştie că primeşte şansa unui nou început. Anyway, nu era vorba despre asta.
Stăteam şi mă gândeam nopţile trecute, când Moş Ene a uitat să mă viziteze, la faptul că, indiferent de situaţie sau de oamenii cu care interacţionezi, e bine să ştii când să te opreşti. Când să spui stop şi să o iei în altă direcţie sau, pur şi simplu, să devii de neclintit.
Eu n-am prea ştiut să mă opresc, nu ştiu dacă e din cauza zodiei :)). Berbecii se aruncă în vâltoarea lucrurilor cu capul înainte, se grăbesc mereu, iar când dau de planetă, se uită lung şi nu-şi pot explica ce i-a lovit. Mi-a cam plăcut să am ultima replică, să fac ultima vizită, să provoc ultimele priviri. Deşi ştiam că toate astea nu îmi vor aduce nimic bun, le-am făcut cu bună ştiinţă, gândindu-mă că n-am nimic de pierdut. N-am prea avut, însă am rămas cu un gust amar şi m-am întristat degeaba. Pentru că simt cam mult şi pe gratis.
Aşadar, rezoluţia pentru anul ăsta este să învăţ să mă opresc la timp şi, mai ales, să mă gândesc şi la felul în care simt ceilalţi.