Despre tuburi, Japonia și consuli-vidanjori

coperta1

Timp de vreo două săptămâni, la metrou, m-am întreținut cu „Metafizica tuburilor”, de Amelie Nothomb. Cartea e destul de subțirică și aș fi terminat-o într-o după-amiază, dar am preferat să o lungesc de la Eroilor și până la Ștefan cel Mare, adică vreo 20 de minute zilnic.

Povestea e drăguță, puțin alambicată la început, însă cu momente amuzante – ocazii de făcut bătrâneii să se strâmbe în metrou când mă vedeau râzând pe înfundate. Deși titlul sună pompos și-ai zice că ai pus mâna pe o carte-labirint, la final îți rămân în minte imaginile colorate ale cireșilor japonezi în floare, oamenii-tuburi prin care trec, fără să lase urme, o mulțime de lucruri și gândurile unei copile de 3 ani, care a descoperit plăcerea gustând un baton de ciocolată albă belgiană.

Despre oameni

oana pellea

Jurnalul Oanei Pellea n-a făcut decât să mă transpună, într-o manieră neobișnuită, într-o lume aparent greu accesibilă. Până la urmă, și-a pus pe hârtie „o bucată de carne”, o felie din viață. Și de ce spuneam „aparent greu accesibilă” ? Pentru că, dacă vreun jurnalist sau orice om interesat cu adevărat de viața și de familia ei, i-ar fi adresat niște întrebări de bun-simț, sunt sigură că i-ar fi răspuns cu dragă inimă. Pentru că așa e Oana Pellea, un om care vrea să dăruiască din preaplinul său.

În cele câteva ore petrecute cu cartea în brațe, am avut senzația că ma aflu într-o cameră cu multă lumină caldă și curată, iar filmul vieții sale, cu dorul de părinți, de actori, de oameni, mi se închipuie aievea. Am urmat-o în toată lumea, pe toate scenele pe care a jucat, i-am stat alături în spital și la Tismana. Asta mi-a inspirat cartea: dragoste, credință și mult dor.

E uluitor cum Oana Pellea își alege cuvintele astfel încât să nu strivească pe nimeni. Poate că ar trebui să ne gândim mai des la vorbele pe care le aruncăm, la judecățile pe care le facem și la nepăsarea cu care îi tratăm uneori pe ceilalți. Mi s-a confirmat încă o dată că în România mai există oameni frumosi care-și prețuiesc semenii. Oana Pellea e unul dintre ei.

Photo by Alex Gâlmeanu