Saptamanile astea s-au tarat sau au zburdat, au urcat si-au coborat, sectionand spectre de culoare din cele mai diverse. Luna a inceput pe-un galben puternic, a continuat intr-o nuanta rosiatic-amara, s-a prelins verde intr-o dupa-amiaza de vineri si se termina intr-o mare de albastru senin.
Lucrurile n-au decurs mereu asa cum am prevazut. S-au aglomerat de cele mai multe ori si au luat-o pe cai mai lungi si nebatute. Dar, pana la urma, tragand linia, au iesit pe plus.
Ieri dimineata am ajuns la Deva. Mi-era dor de ai mei si de zbor si, oarecum, simteam ca e cazul sa fug pentru cateva zile. Pentru ca moralul mi se scalda intr-o baltoaca noroioasa, am mers la aerodrom si am zburat. Mai intai, in dubla, apoi la simpla. La mosor, iuhu!!!
La primul zbor, cu instructorul in spate, am luat vreo 350 m. Ne-am plimbat pe latura de nord a turului de pista si am facut poze. De fapt, el a facut poze si eu am spiralat putin, sa mai coboram pana la travers T. Atmosfera era relativ calma. Ne-a mai zdruncinat cate o rafala, ca sa nu fie chiar monoton zborul. Am facut virajul 3 mai sus, iar inainte de a scoate din inclinare catre virajul 4, am scos flapsul si frana. Am intors virajul 4 peste umar, la cutit, iesind direct in prelungirea axului de aterizare. Pentru ca eram prea sus, am tras de bila albastra a franei pana la capat si am tinut viteza la 90 km/h (bobocii stiu de 100 km/h pe panta, dar pentru precizie, 90 km/h e perfect 😉 ). Vantul isi schimbase putin directia, asa ca am aterizat cu contraderiva. Inainte de contactul cu solul, am adus palonierele la mijloc si pasarea metalica s-a asezat pe doua puncte, la T. In scurt timp, am decolat in simpla. Planorul a pierdut cele 70 kg ale instructorului, asa ca la decolare, mosorul m-a luat cu tot cu fulgi. Am pus cam devreme pe panta normala de urcare si m-am tot gandit ca daca incetetaza tractiunea, prima miscare e sa pun hotarat pe panta. Dar nu a fost cazul – in cateva fractiuni de secunda am ajuns la 420 m si cablul s-a declansat. In statie si-a anuntat aterizarea un Sting (YR-5188), care trebuia sa ajunga la Drobeta si dorea sa faca escala la Deva. Dupa virajul 2, cu 400 m, am facut cateva spirale pe un 0 obosit. Am plecat spre virajul 3, uitandu-ma dupa parasutistii incolonati langa avion. Ma tot intrebam ce-i poate determina sa sara pe vremea asta din avion, de la 1000 m. La sol erau 17 grade… L-am intrebat, dupa zbor, pe unul din pilotii din AN-2 daca „mai arunca” oameni din avion si mi-a raspuns razand ca „nu-i aruncam noi, sar singuri” :P. Anyway, am facut virajul de priza dupa groapa de gunoi, am continuat cu virajul 4 si am venit la aterizare pe o panta mai intinsa, tot cu contraderiva. Vantul batea din Nord clar, adica perpendicular pe pista.
Ziua de zbor s-a terminat devreme. Vremea mohorata ne-a trimis catre casa. Am vizitat-o pe matusa mea de la Romos, apoi ne-am intors la Deva. Oboseala dulce de dupa zbor m-a ascuns devreme intre cearceafuri si-am dormit ca un prunc.
Azi i-am lasat pe altii sa zboare :P. Dupa-masa mergem la bunici. Urmeaza povesti cu aroma de struguri parguiti.
