Ieri am coborat pana in statiune, la un bancomat. Am gasit si niste adidasi de munte foarte faini, asa ca ne-am echipat cu totii, in ideea ca nu-i tocmai ok sa stam la Cota 1400 in sandale :P. Atat la coborare, cat si la urcare, ne-am intalnit cu doi ursuleti pasnici si cam flamanzi. Stateau pe marginea drumului si asteptau mancare de la turistii care treceau prin zona. Noi n-am avut nimic in masina, asa ca le-am facut cateva poze si am plecat mai departe. Localnicii spun ca au fost mai multi in anii trecuti, dar mie mi se pare ca si acum sunt destul de multi si cam tupeisti. E unul (sau poate sunt mai multi, dar nu ii deosebesc eu 🙂 ) care rastoarna, in fiecare seara, tomberonul din parcarea hotelului in care suntem cazati.
Azi-dimineata, am urcat pana la Cota 2000, cu telecabina. Daca la Cota 1400 soarele stralucea anemic, la 2000 eram cu capul in nori. Am stat 15 minute, am pozat ceata :P, mi-au inghetat bine urechile si am coborat. Tot mai bine-i in camera, la caldura.
Dupa-amiaza a fost linistita si calduroasa.
