Stau, pe-o sinusoidă elegantă, îngroşată cu creionul pe foaia de matematică.
Nu ne mai îmbrăţisăm în unghiuri drepte, răsar goluri între noi şi se cască prăpăstii. Rămân doar faptele, pe care nu le mai şterge nicio vorbă. Rămân întrebările şi starea de incertitudine. Vorbim ca nişte muţi despre ce-ar putea să ne aducă aproape, dar punem pereţi opaci între noi.
Când nu eşti nici certitudine, nici opţiune, nici garanţie, eşti singur.