Azi am ajuns doar la primul panel de la European CSR Lessons. Au vorbit Dr. Wolfgang Kraus (OMV Group, Community Relations & Social Affairs Manager), Ana Ilinca Macri (BCR, Head of Internal Communications and Community Affairs), Giuliana Porta (UniCredit Foundation, Secretary General) și Cristina Horia (A&D Pharma, Director Executiv Fundatia Sensiblu). Tema dezbătută a fost dezvoltarea comunităților locale. Studiile de caz au fost interesante și am putut să îmi dau seama de felul în care CSR-ul este implementat afară și de cum este făcut aici.
Dr. Wolfgang Kraus a insistat pe faptul că orice activitate de comunicare trebuie adaptată în funcție de cultura comunității în care compania vrea să se extindă. A dat exemplul OMV, care are acum puncte de lucru și în țările arabe, unde au fost nevoiți să își ajusteze eforturile de comunicare astfel încât să aibă relevanță pentru stakeholderii de acolo.
Mi-a plăcut exemplul de la începutul prezentării, când a povestit despre cum Spice Girls și Fiat au avut de pierdut din cauză că au folosit, în promovarea lor, dansul Haka, specific populației Māori din Noua Zeelandă. În afară de faptul că era vorba de un dans de război, destinat bărbaților, nu au luat în considerare că ar putea ofensa autoritățile Māori. Și ca o informație din bucătăria internă, OMV putea fi cea de a treia companie care comitea greșeala asta, având un om de marketing foarte creativ, care le propusese o campanie ce cuprindea și dansul Haka :), tocmai în momentul în care OMV urma să intre într-o zonă vecină celei în care locuiește populația Māori. Diferența de fus orar și faptul ca top managementul din Noua Zeelandă a urmărit campania, imediat după urcarea ei pe Internet, au salvat situația.
A urmat Ana Ilinca Macri, de la BCR, cu studiu de caz pe programul Start! Business, realizat în colaborare cu Junior Achievement. Deşi mă aşteptam la nişte întrebări incomode din partea publicului, dată fiind imaginea BCR pe piaţa din România, sala s-a cam abţinut în privinţa asta 😉
Trec peste prezentarea Giulianei Porta, de la Unicredit Foundation. A fost ok, dar nu m-a atins…
Ultima prezentare din primul panel (şi singurul pe care l-am prins azi) a fost susţinută de Cristina Horia, de la Fundaţia Sensiblu. Le-am urmărit campaniile de-a lungul timpului şi mi-au rămas în minte prin acţiunile de BTL. Cel puţin, Marşul Tăcerii şi Martorele Tăcute.
A fost o prezentare uşor cinică şi mercantilă, deoarece Cristina Horia spunea că femeile fericite merg la shopping, în timp ce femeile triste iau antidepresive şi analgezice. Aşadar, Fundaţia Sensiblu încearcă să le ajute pe femeile cu probleme să îşi revină ca să reia shopping-ul. Eventual, pe cel de produse cosmetice…
Totuşi, am fost surprinsă să aud că peste 40% din cazurile de femei agresate domestic provin din familii ale căror venituri şi studii sunt peste medie. Aşadar, convingerea românilor că sărăcia dă naştere violenţei domestice este eronată.
Obiectivele programului, stabilite pe termen scurt, au fost cu siguranţă atinse. Împlinirea celor pe termen lung, aşa cum spunea şi Cristina Horia, vor fi evaluate peste câteva zeci de ani. Dar oricum, este evident că echipa de la Fundaţia Sensiblu îşi face treaba.
N-am înţeles un singur lucru: de ce unii specialişti în comunicare cred că machetă de presă = PR ? Parcă Advertisingul se ocupa de cumpărarea spaţiului publicitar…
Ziua 1 a