Că sunt o Grammar Nazi, nu mai e un secret. Mai închid ochii când văd câte o virgulă lipsă, însă dacă citesc un text al unui student la comunicare, am pretenţia să nu mă împiedic în virgule puse între subiect şi predicat sau în nume proprii scrise cu minusculă. Ca să nu pomenesc de formatare, ca uneori, citind, am senzatia că sunt la proba de 100 m garduri. Continuă să citești Pierdut virgulă. O declar nulă.