„Hai cu noi, vino la FJSC…!”
S-a terminat scoala. Ieri ne-am intalnit cu totii in R3, la festivitatea de absolvire, sa imbracam robele si sa aruncam cu palariile alea caraghioase in aer, de parca ne-am eliberat din armata. Facultatea s-a dus repede si a fost o experienta interesanta. Am cunoscut niste oameni minunati, cu multi dintre ei am legat prietenii faine si sunt sigura ca ne vom incrucisa drumurile si de acum inainte. Pe plantatie, of course.
Daca e sa ii iau pe rand, risc sa stau in fata calculatorului o saptamana. But I’ll give it a try.
Incep cu Mariana, jurnalista la EVZ (cititi-o, ca scrie bine!), de care ma leaga o prietenie de trei ani si ceva. Am „sedus-o” 🙂 din prima zi de scoala cu privirea mea „nu misca nimeni, va omor pe toti!” si de atunci suntem nedespartite… pe alocuri :P. Ea mi-a demonstrat ca daca vrei ceva cu adevarat, vei obtine. Totul e sa iti doresti, sa iti folosesti mansarda si sa fii atent la detalii. Continui cu Cristina S., pasionata de sabiile japoneze si desenele manga, actuala jurnalista tot la EVZ, pe Economic, cu care am pierdut cateva nopti prin Revenge si care mi-a deschis apetitul pentru filmele horror. Hihi! Urmatoarea pe lista e Cristina M., care a ales calea cea mai dificila, dupa parerea mea, cariera in televiziune. Dar ei ii va fi usor pentru ca ii vine ca o manusa ;)! Next is draga de Ligia, sufletista, creativa si haioasa, fana lui Garfield si amatoare de umor englezesc. Hmm… Alexandra Corolea, mai nou PR-ista la Selenis, scrie pe www.responsabilitatesociala.ro; n-am sa uit niciodata accentul de Botosani si felul in care isi dadea ochii peste cap atunci cand nu ii convenea ceva :). Anyway, mi-e draga pentru ca are replici destepte si e de nadejde. Paula Negrea, pe care am cunoscut-o mai bine in anul III, de cand cu specializarea comuna, e una din prietenele cu care pot povesti ore in sir fara sa ma plictisesc. O remarcasem din anul I, pentru ca era mereu cea care ne sustinea ideile in fata profesorilor si care aranja cu acestia sa dam examenele cand voiam noi 🙂 Thanks, Paula! Brasoveanca, fata de blanar, dominatrixa, cum se autocaracterizeaza, Paula e una din studentele cu initiativa din facultate. Era cat pe ce sa facem impreuna lucrarea de licenta, daca nu se hotara scoaterea acesteia din proba de examen. Urmatoarea pe lista e Creata, care momentan e in Sahara, la vanat pinguini :P. Cu ea, Adi, Mariana si Cristina S. ieseam, in vremurile bune, in Curtea Berarilor, la… evident, bere. Si povesteam cate-n luna si in stele… Mda, ce vremuri! Despre Sandra aka Panda sunt multe de spus. Am impartit camera de camin din Grozavesti in anul II, asa ca am si avut destule activitati impreuna… Despre serile de karaoke din camera de camin veti citi in jurnalele noastre ce vor fi publicate la Curtea Veche in scurt timp ;). Urmeaza Rux, care canta cu noi „Walk like an Egyptian” in camin, anul trecut. Mi-e draga pentru ca, mai nou, zboara – de la mine a luat virusul zborului si acum nu mai poate scapa 🙂 – si pentru ca e o tipa desteapta si creativa, mereu pusa pe sotii. Hehe…! Si ma alinta cu „porc” :)). Cum sa n-o iubesti ? Btw, e sefa de promotie anul asta la Publicitate – FJSC. Desi la admitere mi s-a parut o fitoasa fara pereche, Iulia Stanescu s-a dovedit a fi una din persoanele care m-a surprins placut de fiecare data cand ne-am vazut si de care am prins drag in scurt timp. E frumusica si talentata, scrie bine si sper ca peste cativa ani sa o vedem in conducerea unei agentii de publicitate. Ar mai fi Iulia K., Ioana S., Georgiana S., Carolina R., Adrian M., Mihut N., Madalina C., Adela B. si bineinteles, colega mea de camera din anul III, Raluca P. – colegi minunati si oameni de comunicare de care veti auzi cu siguranta in viitor.
Cu Sandra si Georgiana
FJSC (sau Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii) n-a fost lapte si miere, dar a reusit sa ne faca sa ne dam seama daca domeniul comunicarii ni se potriveste cu adevarat si ne-a lasat posibilitatea, ce-i drept, cam tarziu – in ultimul an -, de a alege intre jurnalism, PR si publicitate.
Imi voi aminti mereu cu drag de cursurile cu Mr. Petcu, cel care ne alinta cu „derbedeilor”, pe tonul sau calm de ardelean de la Cluj, cand zicea ca studiem pianul mai degraba decat metodele cercetare.
Cu dl. Petcu
De asemenea, mi-a ramas in minte metoda de a ne invata sa scriem stiri a seminaristului de la Tehnici de Redactare, dl. Eugen Chelemen – aveam seminar cu el in anul I, joia, de la 8, si mereu avea acelasi text cand intra in clasa: „Scoateti o foaie de hartie si scrieti prima stire de azi!”. La primul seminar, am ras cu lacrimi cand ne-a citit „operele”, intrucat nimeni nu stia sa scrie o stire. Parca erau povesti de adormit copiii. Cu timpul, am prins smecheria si scriam stirea in mai putin de 5 minute.
Mai sunt si alte persoane care au contribuit la formarea noastra ca viitori oameni de comunicare – Liliana Serban, Account Director la Pleon Bruxelles, Luminita Oprea, PR la Holcim, Mihaela Paun, Antonio Momoc – si care ne-au ajutat sa intelegem cu ce se mananca PR-ul.
Au fost si parti care nu mi-au placut. De exemplu, bibliotecarele erau mereu acre si monosilabice. Parca le puneai sa impinga vagoane in gara cand le cereai vreo cota/carte din raft. Nici secretarele nu erau prea dragute, iar despre programul lor nu pot spune decat ca e „de gravide”: zilnic, de la 13 – 15, program cu studentii. Nici nu vreau sa ma gandesc ce va fi la inscrierea pentru licenta.
And now what ? Am senzatia ca facultatea s-a terminat cam devreme…