Câte puțin din toate. Un amestec de culoare și zâmbet, mâini și migdale, neliniști și pași. Parcă mi-am pierdut îndemânarea de a înșira cuvinte, nu se mai adună în evantai înmiresmat.
Călătoresc pe un drum fără margini. Sub picioare, verde incredibil; deasupra capului – albastrul meu favorit. Pot face spirale de lumină pentru că știu că tu ai întins sub cercurile mele o plasă de siguranță.
Mă gândeam ieri că lumea-i o chestiune dificil de cuprins dintr-o suflare. Dar o poți savura liniștit pe bucăți. Am început cu o felie de cer și n-am de gând să mă opresc până nu îmi plesnește ființa de prea mult albastru.
Mi-ești liniștea dimineții.