Amuzante pe alocuri, dar triste atunci cand constientizezi ca sunt felii dintr-o realitate recenta, jurnalele de camin adunate de profesorul Rostas si publicate la Curtea Veche prezinta ceea ce este, de fapt, viata de camin. Personal, a fost o experienta interesanta si oarecum placuta; anul II in Grozavesti imi va reveni mereu in minte – Sandra Panda, karaoke, strange guys care trageau cu ochiul pe la dusuri, noptile de iarna in care dormeam in pantaloni scurti si maiou pentru ca muream de cald cu geamul deschis, aurolacii care ne bateau in fereastra/furau tot ce prindeau pe pervaz, noptile de sesiune, cititul cursurilor in 601, dusurile care nu functionau, cainele care schelaia la etajul I, serenadele cantate la chitara si crizele de gelozie ale colegei de la capatul holului.
N-as spune ca e vorba despre un „Jurnal al nefericirii”. E mai degraba o realitate trista, prin care trec aproape toti studentii care, ca sa vezi, au bafta de a prinde un loc la camin.
D-nul Rostas mi-a fost profesor si este o persoana extraordinara. Iti recomand o alta carte aparuta anterior despre munca in strainantate, ,,Tur Retur” aparuta tot la Curtea Veche.
Cristi,
Domnul Rostas mi-a fost si mie profesor 🙂 Si eu ti-am fost colega, dar vad ca nu te-ai prins 😛