Oare un medic care, dupa ce constata ca pacientul sau e bolnav de cancer, le spune membrilor familiei urmatoarea fraza: „Bine ca mi l-ati adus, sa ii scot eu cartofii din burta!”, mai poate fi considerat medic ? Well, iata ca, in Romania, etica profesionala si juramantul depus la intrarea in breasla nu mai valoreaza nimic. Partea mai trista este ca nimanui nu ii pasa de certitudinile acestea.
scuze ca ma bag in blogul tau, asa, aiurea, neinvitata. vreau doar sa iti spun ca stiu perfect prin ceea ce treci. am tratit si eu, pe propria piele ce inseamna sistemul sanitar romanesc, si acum trec din nou cu cineva foarte apropiat. in toate cazurile a fost vb de tumori/cancer si alte tumori…
trebuie sa intelegi ca medicii (marea majoritate din pacate) dar si personalul din jurul lor trec printr-o etapa de desensibilizare. nu mai privesc pacientii ca pe niste oameni, ci ca pe niste „cazuri”. si nu este un lucru neaparat rau. altfel ar lua-o razna. din pacate nu se pune accent pe etica si „bed side manners” in facultatile de medicina din ro, si unii medici duc aceasta aparenta indiferenta la extrem, si rezulta intr-un comportament extrem de crud fata de pacienti si familiile lor.
important este ca medicul respectiv sa isi faca bine meseria. intr-un final e tot ce conteaza. ia in considerare faptele, uita vorbele. si fii tare.
Ioana, iti multumesc pentru raspuns. Stiu cum e cu desensibilizarea pentru ca, intamplator, am cunoscut pe cineva care era la Serviciul de Ambulanta din Bucuresti; il lasau rece toate cazurile cu oameni bolnavi (si aici nu discutam de nepasare, ci de modalitatea psihicului de a se apara), dar spre deosebire de medicul despre care vorbeam in blog, el chiar isi facea treaba. Adica nu trata cu nepasare omul aflat in suferinta, facea tot ce ii statea in putinta pentru a-i salva viata si nu vorbea urat cu familia acestuia.
Acum e prea tarziu, bunicul meu a murit in urma cu 3 zile. Faptul ca l-au tinut in spital 4 zile si nu i-au administrat niciun tratament (noroc ca nu avea dureri) ma determina sa cred ca e vorba fie de incompetenta, fie de nepasare. Ambele sunt la fel de grave si de dureroase.
Iti doresc sa treci cu bine peste problemele despre care vorbeai mai sus.
Anca
condoleante. imi pare teribil de rau ca ti-ai pierdut bunicul astfel. Speram sa fi fost vorba numai de un medic „rau de gura”. incumpetenta si lipsa de profesionalism e cu totul altceva.
medicul anatomopatolog de la care mi-am ridicat rezultatele biopsiei, pe langa faptul ca ne-a obligat sa asteptam ore in sir (oameni operati, si tineri si batrani, unii grav bolnavi) pe un hol fara scaune sa ne citeasca lamele, avea tupeul ca la fiecare rezultat sa deschida 20 cm usa lab-ului, urla numele pacientului, diagnosticul, si eventual cate o „vorba de duh” de genul „mamaie, vezi ca ai cancer, du-te la etaju 2”. ultimii 5 oameni inaintea mea au primit vestea mortii in felul asta. cu toate asta, nu i-am putut reprosa nimic din punct de vedere strict profesional.
mult mai grav este insa cand intri intr-un spital si simti ca ti se fura viata…
condoleante inca o data.
Multumesc,
Rezultatele biopsiei n-au ajuns nici acum la noi. Sunt curioasa cand ni le vor trimite. Oricum, e tardiv. Imi dau seama ca mai sunt atatia oameni in situatia asta si risca sa sfarseasca prea devreme din cauza unor medici incompetenti…