Dor

… de zbor şi de aerodrom, de stat în soare, de dimineaţa până la amurg, ascunsă la umbra zebrei sau a aripii de planor. Dor de împins planoarele în careul de decolare şi de fluturat fanioane. 

Clipul lui Gabi Drăgan m-a întors, pentru şapte minute, la vremea când mersul la aerodrom şi zborul făceau parte din obişnuinţa zilnică. Mi-e extrem de dor de perioada aia, când zborul conta cel mai mult. Când totul se învârtea în jurul aerodromului şi a zborului. Când respiram zborul prin toţi porii.

Urmăriţi-l şi imaginaţi-vă cuibăriţi în pântecul păsării de dural. Nimic nu se compară cu liniştea şi bucuria pe care ţi le oferă zborul cu planorul.

Sharing is caring 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.